
Te caut în deschiderea braţelor Tale.
Îmbrăţişarea Ta nu seamănă cu a nici unui om...
Tu eşti Dumnezeu!
Fă-mă Doamne,
să simt zorii din atingerea Ta,
să mă pierd în nemurirea ochilor Tăi de culoarea Cerului albastru senin.
M-ai trimis ca un ucenic să îmbrăţişez lumea
...şi am plecat plin de râvnă să o câştig, iubind...
Ai uitat Doamne,
să mă înveţi lecţia scuturării...
Să mă înveţi să-mi scutur praful de pe picioare.
Ţărâna aceea mi-a acoperit inima în felul ei, ca o plămădeală a noroiului...
Fire de praf atârnat pe poale...
doruri deşarte,
Chipuri, amăgire,
dureri...
chipuri...dezamăgire,
dureri...chipuri...
agonie,
moartea unei iubiri,
mai multor iubiri,
inimă în cioburi,
chipuri...
îmbrăţişări de lut. Pământ!
Revin...
Te caut în deschiderea braţelor Tale...
Fă-mă să simt zorii din atingerea Ta,
să-mi scutur ţărâna din privire,
să pot îmbrăţişa fără praful de pe poale,
Doamne,
lasă lumea să se piardă în nemurirea ochilor Tăi
de culoarea Cerului albastru senin...
În îmbrăţişarea Ta.

M+a coplesit acest poem cu frumusetea lui. Multa binecuvantare sa ai scumpa mea!
RăspundeţiŞtergereImi plac atat de mult scrietile dumnevoastra!Este atat de minunat cand Duhul te indeamna sa crii ce simti pentru El,din dragoste pentru El!Multe binecuvantari!
RăspundeţiŞtergere