...şi întunericul în care mi te-ai afundat,
te-acoperă în nefiinţă...
mă doare să trec pe lângă umbra unui necunoscut şi să îmi dau seama
că eşti tu,
cel mai iubit dintre pământeni, omul scos din nemurire.
Visarea ta nu e veşnică dacă
iubirea nu te-a atins într-un răsărit destinat ţie pentru totdeauna...
Iubirea ţine veşnic şi veşnică este pomenirea unui vis neatins de Urât,
venit din abisul sclipirii ochiului lui Dumnezeu,
de-acolo de unde,
nemărginirea este ca pasul făcut zi de zi în cotidian...aşa este iubirea!
Nemărginită.
De ce să mi te fure trădarea?
De ce să mă atingă negura în visele ce urmează să le visez frumos?
Cine eşti tu
să ai dreptul să-mi nimiceşti frumosul promis?
Este oare cuvântul tău mai tare?
Tu nu mă cunoşti[...].
...sunt parte cu Cerul ce încă aleargă să-I fie călcarea talpei divine...
sunt zborul din visul de mâine, un nou irecuperabil dacă îl pierzi azi.
şi îmi trag aripile...voi zbura în ciudă.
O ciudă nebună, să pot iubi azi mai mult ca ieri şi mâine, mai mult ca azi!
...sunt parte cu Cerul...
RăspundeţiŞtergereSunt zborul din visul de maine, un nou irecuperabil, daca il pierzi azi.
Atat de frumoase si adevarate versurile, incat ti se contopesc cu inima.
Fii binecuvantata fata cu voce de aur!