Kairos

Am atâtea întrebări Doamne…Sunt aşa de multe necunoscute în inima mea şi am ajuns până acolo încât frământarea interioară să mă facă să nu-mi mai doresc să le cunosc. Mă doare…Aşteptarea a ajuns să fie cea mai grea încercare. Ochii mei se scurg de dor dupa împlinirea promisiunilor…

Aştept. Inima mea aşteaptă timpul Kairos, acea lume nevăzută, sperată, o lume a promisiunilor deja împlinite, dar… trăiesc în încăperile timpului Cronos şi văd, aud, miros, gust şi simt doar ce pot distinge în cele cinci simţuri cu care am fost creat. Îmi lipseşte al şaselea simt, acela de a percepe lumea supranaturală, lumea spirituală, aceleaşi cinci cuprinse în unul, într-o altă dimensiune: să văd, să aud, să miros, să gust, să simt. Kairos! Şi pentru asta îmi trebuie CREDINŢĂ!

“ Isus i-a zis: “Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?”-(Ioan 11:40)

M-am gândit de multe ori: în ipostaza cărui personaj sunt eu? A “Mariei” care plângea că Isus a întârziat şi fratele ei murise? (“Maria, când a ajuns unde era Isus şi L-a văzut, s-a aruncat la picioarele Lui şi I-a zis: “Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu.”-Ioan 11:32) A “gloatei” ce stătea cu gura căscată să vadă ce se mai poate întâmpla? (“Şi unii din ei au zis: “El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?”-Ioan 11:37) Sau a lui “Lazăr”, mort de patru zile? (“Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile.­”-Ioan11:39b)…

Şi uneori, sunt Maria, cu inima frânta de durere, cu credinţa sfărâmată de realitatea care mă încojoară…fără să ştiu că inima Lui se înfioară din cauza suferinţei mele, că lacrimile mele Îl fac să plângă…Uneori sunt “gloata” curioasă, judecând în inima mea ca El ar fi putut să facă dar nu a făcut…Alteori, sunt Lazăr cel mort aşteptând ca glasul lui Isus să mă cheme din mormânt!

Dar totul este despre Isus! Despre timpul Kairos, despre Viaţă şi Înviere, ! El a plâns! El a strigat să vină Lazăr afară! El şi-a arătat slava! Şi când Lazăr a fost chemat din moarte la viaţă, timpul Cronos s-a intersectat cu timpul Kairos, lumea lui Dumnezeu a invadat lumea noastră, aducând în fiinţă lucrurile supranaturale, lumea promisiunilor deja împlinite.

Şi totul este despre Isus!…şi eu chem în fiinţă timpul Kairos, ca lumea Lui să intersecteze realitatea mea, acel loc de fuziune, unde lucrurile nădăjduite vin la viaţă, unde cele cinci simţuri cuprinse în unul singur, se numeşte CREDINŢĂ şi pătrunde altă dimensiune; să văd, să aud, să gust, să miros, să simt, Slava lui Dumnezeu!

“Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.”-Evrei 11:1