Pământul e rotund!

Ştiam că va trebui să deschid palma...

Altfel riscam să rămân cu pumnii strânşi şi goi;

Ca o inimă...dacă nu e liberă, e goală.

Ca un anotimp,

daca vrei să-l tii, nu mai poate să vină din nou.

Perpetuum...Pământul e rotund.

Am ştiut! Trebuia să las zborul liber spre Cer!

Am închis ochii şi am păşit.

Nu mai contează dacă pasul mi-este gol, sau în gol,

Nu mai contează dacă am rămas cu

Umbra unor fericiri trecătoare...

Şi umbrele trec...

ca trecerea orelor pe Cadran cu umbrele lor.

Şi timpul acesta a fost şi nu va mai fi ...

Dar nimic nu e nou sub soare. Totul se repetă.

Perpetuum...Pământul e rotund.

Până la venirea primăverii mai avem cale lungă, cale de-un vis.

E ca o luptă aprigă să te trezeşti din visul din vis...

Şi m-am gândit că primăvara mea este doar un vis, dar cred,

că Visul meu e Primăvara. Primăvara din Paradis.

Visez întruna la o primăvară de nedescris,

Dar primăvara mi-a fost.

În suflet...rouă pe buze, flori în privire, verde în păr...

Ce mi-este omul? Se duce...

Nici el , nici Primăvara nu se supun aceluiaşi Perpetuum...

Pământul e rotund!

Primăvară, inima mea vrea să te apuce...

Mi-ai fost dulce- amar,

Ca să mă faci să te doresc în etern.

Şi te-am lăsat să pleci primăvară dar,

Visul meu eşti Tu, Primăvara din Veci!