Te cere inima să mi te alături ...
tăcerea mi-e prea crudă.
Suspinul mi-e mai mult decât o crampă a inimii
E înjunghierea ei.
..sângerez...
mă sting uşor moştenind apusul ce îmbrăţişează răsăritul ochilor.
dar m-am născut în târziul soarelui, destinată să găsesc roua târzie,
să nu găsesc sfârşit în început!
Nu e prea greu să începi, e greu să găseşti sfârşitul de poveste,
sfârşitul potrivit.
Te cere inima sa mi te alaturi...
sfârşeşte Doamne ce ai început!
"Te cere inima sa mi te alaturi...
RăspundeţiŞtergeresfârşeşte Doamne ce ai început!"
Asta cer si eu ... si nu e usor procesul ;)
Exact ce a spus Cella.. foarte frumos ai scris.
RăspundeţiŞtergeredar m-am născut în târziul soarelui, destinată să găsesc roua târzie,
RăspundeţiŞtergeresă nu găsesc sfârşit în început!
Nu e prea greu să începi, e greu să găseşti sfârşitul de poveste,
sfârşitul potrivit.
Te cere inima sa mi te alaturi...
sfârşeşte Doamne ce ai început!
Sunt incarcate de simtire a durerii versurile tale Luminita draga si nu o data am trait si eu acest sentiment...
Te las in odihna pe mana Lui! Cu imbratisari, Elena.