De ce pentru a rămâne integru, ţi se cere preţul în oameni dragi?
...de ce adevărul doare uneori aşa de tare?
De ce pentru a privi adânc în ochi, mai întâi trebuie să spui adio?
...de ce Iuda a ales să trădeze pervertind sărutul?
De cine ne temem?
De noi înşine?
De cine sau ce am putea rata să ajungem?
...sau de Albastru Infinit?
De ce a iubi e mai mult suferinţă decât fericire?
Mai bine e oare să minţi?
...să linguşeşti?
....să fii un altul? Numai ca să fie bine?
A fi integru,
într-o lume în care termenul iubirii e blasfemie în formă pură,
te costă oameni dragi...
Unde-i iubirea?
Există iubire?
Deja subiectul devine...
fictiv, retoric, pompos
sau prea stilat.
Şi se înscrie în categoria " voluntariat".
Cine iubeşte, plăteşte preţul!
Sunt tulburată în chip meschin...
Am impresia că nu a fost deajuns preţul Crucii,
se mai scandează încă odată să fie răstignit Isus...
Păcat...
Suntem cei aşa de iubiţi, orbiţi de ură...
imi place luminita ce zici...foarte foarte frumos spus :)
RăspundeţiŞtergere...si trist...sau poate numai trist!:(
RăspundeţiŞtergereUnii dintre noi nu au descoperit inca adevaratul pret al crucii. Sau ura si gelozia ii impiedica saa-l vada?
RăspundeţiŞtergereTrist, foarte trist, pe cat este si de adevarat.
Lumi draga mea draga,te cuprind cu bratele pline de iubire, din mareata Lui Iubire