Dor nebun de Acasa...

" De aceea iată, o voi ademeni și o voi duce în pustiu, și-i voi vorbi pe placul inimii ei."-Osea 2:14

Uneori mi-e greu să revin...Știu că m-ai așteptat cu răbdare în locul întalnirii. Mă așteptai statornic în privire și eu rătăceam frumos spre departe...Dar m-ai iubit chiar dacă Ți-am frânt inima. Lacrimile Tale de dor mă strigau...Pe cand eram încă în pustie, în lumea mea de nisip, acolo unde vânturile deșertului umpleau fiecare colț de inimă, m-ai atras la Tine cu funii de dragoste, mi-ai fredonat cântecul scris pe inima mea, m-ai acoperit cu un vers de speranță, să nu-mi fie rece noaptea...

"Te voi logodi cu Mine pentru totdeauna; te voi logodi cu Mine prin neprihănire, judecată, mare bunătate și îndurare; te voi logodi cu Mine prin credincioșie și vei cunoaște pe Domnul!"-Osea 2:19, 20.

Am închis ochii plângând iubirea ce mă făcea să mă simt întreagă...și mi s-a făcut un dor nebun de Acasă!