Dragă Doamne...
Am sentimentul acela, de alunecare în gol...tot ce-mi doresc este să găsesc brațele Tale deschise, să nu cumva să mă zdrobesc în contactul cu solul...Nu-mi rămâne decât să CRED că mă vei prinde, să CRED că Îți pasă…Ție, Singurului...
Nu am motive, nici nu îmi trebuiesc...dar nu știu să explic de ce? Doar trec prin ce trec și este așa de real încât se observă cu ochiul liber. NU pot să ascund ce sunt, ce simt, nu pot să fiu altcineva decât sunt. Măștile cad când suntem doar noi doi, Tu și cu mine, față în față. Facă-mi-se după voia Ta. Tată, nu am la cine să mă duc, nu am cui să spun, nimeni nu poate să înțeleagă. TU EȘTI TOT ce mi-a mai rămas! Și CRED că îmi EȘTI deajuns!
“Ai făcut pe poporul Tău să treacă prin lucruri grele, ne-ai adăpat cu un vin de amorțire. Ai dat celor ce se tem de Tine un steag, ca să-l înalțe spre biruința adevărului. – (Oprire) Pentru ca preaiubiții Tăi să fie izbăviți, scapă-ne prin dreapta Ta și ascultă-ne! Dumnezeu a zis în sfințenia Lui: "Voi ieși biruitor!...”-Ps 60:3-6.
Draga Doamne! Apelativ de exceptie murmurat de o inima indragostita de cer. Fii binecuvantata Luminita!
RăspundeţiŞtergere