Nu sufar de atentia nimanui....si totusi, uneori, mi-e dor... Mi-e ciuda pe mine ca depind de oameni, ca uneori ii indragesc poate peste masura. Ma uit la mine cateodata, la cate fac, numai ca sa atrag atentia celor pe care inima mea ii iubeste asa de mult...
...dar ei sunt total conectati la altceva....
Si...plang, sau mai bine zis, imi plange inima.
Gandindu-ma la asta...am vazut in duhul meu un Isus care face orice ca sa-mi atraga atentia,
care ma rasfata cu bunatatile Lui,
imi da favoare,
in fiecare dimineata face soarele sa straluceasca pentru mine,
imi racoreste dupa-miezile insorite cu ploi binecuvantate,
ma satura de frumusetea Lui,
imi zambeste,
face sa nu-mi lipseasca painea cea de toate zilele,
imi da sanatate,
ma pazeste de rau,
ma tine pe bratul Sau, imi poarta poverile,
umbla cu mine prin valea umbrelor...
El nu ma lasa cu nici un chip,
nu ma abandoneaza
fiindca sunt a Lui....
...uneori, sunt total conectata la altceva...
Si Isus plange...sau mai bine zis, Ii plange inima de dorul meu,
dorindu-Si sa aibe atentia mea.
Iubirea Lui este o realitate! El asteapta atentia mea si a ta...
mi-ar place sa-L pot surprinde oferindu-I cea mai mica atentie: inima mea!
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu