Gândurile îmi sunt fugare de acasă..ca o desprindere de tot ce știam, simțeam sau eram...Acum, nu mai sunt ce-am fost, m-am separat de lumea pe care mi-am clădit-o, ca o iluzie a celor mai frumoase vise. Am vrut să pătrund cu puterea sufletului o lume fără Lume, să văd prin ochii orfanilor, a celor lepădați... Totdeauna, orfanul va căuta un Tată, cel fără patrie, o Țară, și cel fără Casă, va tânji după căldura unui cămin...Ai cui sunt aceștia, Doamne?
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu