Craciunul 3:16

Suntem aproape de finele anului 2011...sunt Sărbătorile de Iarnă. Frumos...sau nu prea. Sunt uimită să văd ce înseamnă pentru majoritatea românilor Sărbătorile de Iarnă. Magazine super aglomerate, călcând unii pe alții, umplând coșuri cu alimente...totul pentru stomac. Mă întreb, de ce se mai plâng românii că nu au bani? La cum se îmbulzesc să cumpere de toate... Dar întrebarea este, oare chiar au nevoie de toate acestea? Din inerție și febra cumpărăturilor, aproape că era să-mi cheltui micul venit pe nimicuri, sau lucruri pe care le-aș fi cumpărat doar de dragul cumpăratului, nu că aș fi avut neapărată nevoie de ele...
Printre strălucirile fade ale lumii, într-o atmosferă falsă, cu bucurie ștearsă de pe chipuri, Sărbătoarea Crăciunului totuși tronează în inimile înghețate de frigul sărăciei de Dumnezeu, în țara mea...Să fie oare cultura de vină? NU! Isus a venit în lume și a dărâmat barierele transculturale. Răspunsul este un altul, unul dureros. Lipsa de Dumnezeu în viețile noastre ne face să mirosim doar a tradiție, a credință care miroase a naftalină, dar care nu are scop și nici viață. O sărbătoare confuză, fără cunoștința Celui sărbătorit, în esență... Și cu inima strânsă, mi-am adus aminte de El...de motivul venirii Lui pe pământ, de miracolul nașterii Lui printr-o fecioară...
Mi-au dat lacrimile gândindu-mă la gestul lui Dumnezeu pentru noi. Nu meritam, dar totuși El ne-a iubit...(Ioan 3:16)
„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.”
Crăciunul acesta mă face să realizez câți oameni sunt pierduți în păcatele lor și au nevoie de mântuire! Colindele noastre vestesc mântuirea...de ce să rămână doar cântece cântate în această perioadă a anului? Sărbătoarea nașterii Domnului vorbește despre trezire spirituală, o naștere la Viața Veșnică! Nașterea lui Isus vorbește despre sacrificiul iubirii Tatălui... Ni s-a dat un dar neprețuit, care a costat mai mult decât ne putem imagina cu mintea noastră omenească...
Crăciunul vorbește despre oameni, despre iubire, despre Dumnezeu. Crăciunul vorbește despre „a dărui”, căci El, Tatăl, „l-a dat pe singurul Său Fiu...”
Lacrimile îmi curg încet și le-am dat voie să se dezlănțuie...Adevărata sărbătoare este în inima mea, acolo unde Isus trăiește. I-am mulțumit că am ce mânca, ce îmbrăca și un acoperiș deasupra capului...că mi-a oferit resurse să pot să aduc câteva zâmbete în inimi...și atât!
Îl ai și tu pe Isus născut în inima ta?...Nu-l păstra doar pentru tine, fii un martor, un vestitor de ”veste bună”!
Dar îngerul le-a zis: "Nu vă temeți: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul."-Luca 2:10,11.

Crăciunul vorbește despre bucuria mântuirii, despre trezire, despre o renaștere a dorinței noastre de a-L cunoaște pe Mântuitor. Poți să alegi să sărbătorești ca toți ceilalți, sau poți să alegi să faci din Sărbătoarea Nașterii lui Isus, vestea care aduce cu adevărat bucurie în inimi! Cristos S-a născut cu adevărat!!
„Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, și domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: "Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii."-Isaia 9:6.